Cresterea vacilor de lapte

Cresterea vacilor de lapte

Din vechime vaca a fost considerata un simbol al fertilitatii. O cireada sanatoasa avand animale longevive, cu productivitate inalta este imaginea unui organism gospodaresc agricol care functioneaza in mod armonios.

Uitati aici cateva idei despre cum se procedeaza pentru a creste, a intretine si a ingriji vacile astfel incat sa se obtina o productie, atat cantitativ, cat si calitativ, valoroasa. Este vorba despre o crestere in conditii prielnice a vacilor astfel incat acestea sa nu ajunga sa faca parte din categoria vacilor stresate al caror lapte se depreciaza calitativ.

Animalul salbatic se comporta in orice situatie corect datorita instinctului sau sigur. Animalul domestic pierde partial acest instinct in cursul domesticirii sale progresive.

In locul instinctelor care slabesc trebuie sa apara solicitudinea gospodarului. Acest lucru avea loc pe timpuri in baza traditiei si capacitatii de patrundere intuitiva a situatiei. Ambele s-au pierdut in mare masura. Punctele de vedere economice si de organizare a muncii determina in mod predominant amenajarea gospodariei si forma in care se prezinta, cu toate ca datorita cercetarilor facute asupra comportamentului se dispune de un numar mare de cunostinte privind manifestarile diferitelor specii de animale.

Cele mai multe animale domestice sunt animale de turma, ele prezintand un comportament social pronuntat si avand foarte mare nevoie de miscare. Forma de ingrijire trebuie sa asigure fiecarui animal in parte un comportament caracteristic speciei careia ii apartine.

Potrivit cunostintelor actuale, pasunatul de vara ca si grajdul cu animale legate, cu loc de odihna asternut cu paie si iesiri pentru miscare in curtea rezervata acestui scop in timpul iernii, ofera cele mai bune conditii pentru ingrijirea individuala a vacilor de lapte carora le asigura totodata si posibilitatea de a se comporta conform cu necesitatile speciei.

Spatiul pentru alergare trebuie sa aiba un sol consolidat, nu prea aspru si sa fie usor de curatat. Toate drumurile pentru circulatie, portile, usile si locurile inguste trebuie sa fie amenajate avand in vedere distanta de evitare intre animale de ranguri diferite. Latimea usii trebuie sa permita clar fie trecerea unei singure vaci, fie a mai multora, altminteri apar usor confruntari si pericol de raniri. Grajdurile cu podele cu gratare reduc in mare masura activitatile comportamentale. La taurii de reproducere, nivelul adrenalinei in sange creste dublu in comparatie cu animalele tinute in grajd cu asternut adanc sau in grajdurile cu animale legate, iar perioadele de repaus si odihna se scurteaza considerabil. Ambele constatari sunt semne clare de stres permanent in conditiile tinerii animalelor in grajduri cu podele cu gratare.

Domeniul de confort termic pentru taurinele de crescatorie este cuprins intre 0 grade Celsius si -20 de grade Celsius, la o umiditate a aerului de 60-80%. Sisteme de aerisire naturala, functionand bine, spre exemplu, evacuarea aerului cu aerisire prin streasina acoperisului, sunt procedee preferate aerisirii cu ajutorul ventilatoarelor, intrucat nu apare zgomot continuu de fond. Daca totusi caldura dn grajd trebuie sa fie recuperata devine necesara aerisirea fortata. Aerul trebuie sa patrunda in deschiderile de aductie cu o viteza de 2-2,5 m/s; iarna sunt de dorit deplasari ale aerului in apropierea corpului animal de 0,2 m/s, in timp ce in perioada calda se pot accepta viteze pana la 0,6 m/s, pentru evitarea stagnarii caldurii.

Un climat necorespunzator in grajd stimuleaza predispozitia animalelor la imbolnavire. Nu numai plantele, ci si animalele necesita o actiune suficienta a luminii, pentru a se evita fenomene de carenta. Tuberculoza bovina se datoreaza unei capacitati insuficiente de metabolizare sub actiunea luminii. Radiatia ultravioleta a luminii solare, care determina sinteza vitaminei D in piele, este in mare parte retinuta de sticla geamurilor. In lipsa ei apare rahitismul.

Tulburarile de vedere, mai ales cecitatea nocturna, lipsa de rezistenta la infectiile bacteriene, precum si tulburarile de irigare sagvina a mucoaselor sunt legate adeseori de carenta de vitamina A. Pana nu de mult exista parerea ca aceasta deficienta poate fi inlaturata prin administrarea orala sau prin injectarea de vitamina A. Intre timp s-a stabilit ca animalul trebuie sa-si sintetizeze singur o parte din vitamina A din caroten. Furajul bogat in caroten si lumina solara directa sunt necesare pentru ca vita sa fie sanatoasa.

Pe pasune vacile se asaza in asa fel incat sa nu fie obligate sa inspire curentul de aer expirat de alta vaca. Se va avea grija de acest lucru la masa de furajare cu ambele laturi ocupate.

Din masurile de intretinere cele mai importante face parte si curatarea animalelor si controlul regulat al copitelor. Pe langa importanta curateniei din punct de vedere al igienei laptelui, prin activitatea de curatare se stimuleaza relatia dintre ingrijitor si vite, intrucat ea le procura animalelor o senzatie de buna dispozitie. In grajdul cu animale legate aceasta masura nu va fi neglijata. In grajdul cu vite libere, in padoc si pe pasune exista posibilitatea ca acestea sa-si faca singure ingrijirea corporala daca exista amenajari corespunzatoare (stalp si perii de care sa se frece), precum si trunchiuri de copaci de 1,5m inaltime si mici palcuri de tufe.

Tine de comportamentul social al vacilor, in general de acelasi rang, ca ele sa se linga reciproc in locurile inaccesibile din regiunea gatului si capului, efectuand o curatire si ingrijire binefacatoare. Observand aceste manifestari ai impresia ca si intre animale apar, intr-o oarecare masura, “prietenii” si “inclinatii”.

In ceea ce priveste ingrijirea copitelor ele sunt total dependente de grija omului. Copitele vacilor ar trebui sa fie controlate si taiate cu trei-patru saptamani inainte si apoi dupa terminarea perioadei pasunatului. Aceasta munca este considerabil usurata de suportii moderni pentru copite si de polizorii (slefuitorii) unghiulari, de mana, cu saibe de frecare flexibile, cu diferite granulatii.

In cazul taurilor de reproducere aceasta operatie ar trebui sa fie reptata la fiecare sase-opt saptamani, intrucat absenta dorintei de monta este adeseori legata de copite defectuoase sau de modificari dureroase ale articulatiilor conditionate de acestea. Daca taurasii au fost obisnuiti cu aceasta operatie din tinerete, ea va putea fi realizata fara dificultati.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


9 − six =

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>