Sacrificiu…

Sacrificiu…

Cat de mult tii la siguranta si la armonia celor pe care il iubesti?

Tii atat de mult incat te-ai sacrifica de dragul lor?

Ce te face cu adevarat mai fericit? Implinirea lor sau implinirea ta?

Iisus Hristos spunea: „Daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata vi se cuvine? Si pacatosii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. Daca faceti bine celor ce va fac bine, ce rasplata vi se cuvine? Si pacatosii fac asa.”
De aici putem sa ne dezvoltam intelegerea despre sacrificiu. Dumnezeu tine cont de absolut tot ceea ce facem si se asteapta de la noi sa ne sacrificam pentru aproapele pe aceasta lume pentru a castiga mantuirea.

Orice sacrificiu trebuie facut din dragoste. “Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata.” Corinteni (13, 4-8)

Cand tii la cineva cu toata fiinta ta, realizezi ca tot ceea ce faci pentru el/ea te multumeste si iti umple inima de cea mai mare fericire, fericire ce nu poate fi explicata in cuvinte.
Sacrificiul este unul dintre cele mai onorabile fapte de care este capabila o fiinta umana, pentru ca sacrificiul presupune pierderea ta, nu a altuia, disparitia sigurantei ca tu ai dreptate si altii nu, a iluziei ca tu detii controlul. De dragul lor, de dragul persoanelor iubite pui deoparte orgoliul si prejudecatile si lasi ca lucrurile sa mearga in folosul acestora.

Nu, nu este un gest de lasitate. Este un gest plin de curaj. Sa oferi altora sansa ta si un ajutor sincer este mai valoros decat o mie de “garzi de corp”. De ce? Pentru ca tu le oferi incredere si speranta, iar speranta este lucrul ce da sens actiunilor si le ofera oamenilor dorinta de a merge mai departe, de a crede!
Fiecare dintre noi are persoane apropiate, familie si toti suntem persoane ce cream lumea prin conditia noastra de a scrie istoria. Fiecare are povestea sa iar fiecare poveste este veriga principala din lantul vietii care strabate generatiile de la o ora la alta.

In acelasi timp sacrificiul presupune si renuntarea la ceva sau cineva…sa te gandesti ca te agati de cineva si sa iti confunzi sentimentele. Sunt anumite lucruri pe pamantul acesta care nu merg intotdeauna asa cum vrem noi si cum ne-am dori din tot sufletul. Atunci cand suntem in situatii de felul acesta, trebuie sa stim cand sa ne oprim. Atunci cand vedem ca nu mai merg lucrurile, sa stim sa renuntam la ele si cel mai important e sa vrem sa facem asta, sa vrem sa ne fie mai bine. Unii oameni se agata de un anumit lucru si nu isi dau seama ca isi fac rau, ca de fapt acel lucru a disparut de mult timp din peisaj si ca, de fapt, a ramas doar o umbra. Ei fac asta pentru ca nu isi imagineaza viata fara acea parte din ei, nu si-ar mai gasi locul. Indiferent de ce se intampla, aceste persoane recurg la numeroase metode de a recupera ceea ce simt ei ca au pierdut, nu se simt in stare sa renunte. Acestor persoane le este greu sa renunte datorita faptului ca s-au obisnuit cu sentimentele, situatiile si lucrurile din viata lor si prefera sa se complaca in situatiile respective si sa continue sa se raneasca, desi nu constientizeaza asta pentru ca sunt implicate emotional.

Uneori facem sacrificii false si care au in spate gandurile noastre pacatoase. Acest tip de sacrificiu nu face decat sa dea putere gandurilor noastre ascunse si sa insele pe aproapele nostru.
Un sacrificiu este desavarsit doar atunci cand il faci din dragoste si nu te gandesti niciodata la ce ai putea sa pierzi. Nadejdea noastra trebuie sa stea in credinta noastra, iar Dumnezeu o sa ajute pe toti cei care au inima pura si dragoste pentru aproapele.

Cel mai important sacrificiu pe care il poti face e sa renunti la sacrificiul rau, cel care nu te lasa sa fii tu insuti, care te retine din a-ti atunige intreg potentialul si din a fi fericit. Nimeni nu se poate simti fericit atunci cand se agata de ceva si acel lucru nu mai e real si nu mai depinde de el.

Cata vreme lupta si iubirea neconditionata sunt partile adevarului, a ceea ce simtim noi cu adevarat, dorinta de sacrificiu traieste in fiecare dintre noi…

La realizarea acestui articol am primit ajutor si din partea colaboratorului meu Mariuta Mihai Dan caruia ii multumesc pentru ideile lui scrise din suflet!

Leave a comment

Your email address will not be published.

*