Susan Solomon: Celulele stem / 2012 Review

Din nou in lumea medicinei transhumaniste.
Susan Solomon ne aduce din nou in lumea celulelor stem, care se preconizeaza a fi salvarea de la cancer, alaturi de controlul angiogenezei, publicat tot pe TED. Celulele stem sunt celulele elementare sau „celulele care fac celule”. Daca nu ati mai vazut de mult timp un film stiintific, acum este sansa de a va mai aduce aminte.
Vizionare placuta!

Susan Solomon: Celulele stem / 2012 Review

Transcript TED.com
Celulele stem embrionice sunt celule incredibile. Sunt kitul de reparații al corpului nostru, sunt pluripotente, însemnând că se pot transforma în orice celulă din corp. În curând vom putea folosi celule stem să înlocuim celulele distruse sau bolnave.

Dar nu despre asta doresc să vorbesc. În prezent au loc cercetări extraordinare legate de celulele stem care schimbă complet modul în care abordăm bolile, abilitatea noastră de-a înțelege de ce ne îmbolnăvim și de a concepe medicamente. Cred că cercetarea celulelor stem va permite copiilor noștri să privească la Alzheimer, la diabet și la alte boli majore la fel cum privim noi azi poliomelita: o boală ce poate fi prevenită.

Este un domeniu incredibil, cu enorme speranțe pentru umanitate, dar ca şi fertilizarea in vitro acum 35 de ani, până la nașterea unei fetițe sănătoase, Louise, domeniul a fost sub atac politic și financiar. Cercetarea de importanță decisivă e contestată în loc să fie susținută. Am văzut că a fost esențial să avem laboratoarele „Safe Haven” unde această lucrare putea avansa fără amestec dinafară. Astfel, în 2005, am inițiat New York Stem Cell Foundation Laboratory ca să avem o mică organizație care să facă această lucrare și s-o susțină.

Am observat la scurt timp că atât cercetarea medicală cât și industria de medicamente și tratamente, e dominată, după cum vă așteptați, de organizații mari. Însă în domenii noi, câteodată organizațiile mari au probleme din cauza mărimii lor, neputând pune întrebările potrivite și s-a creat un abis tot mai mare între cercetarea academică, pe de o parte, și companiile farmaceutice și biotehnice responsabile pentru furnizarea medicamentelor și tratamentelor noastre. Știam că pentru a accelera vindecarea și terapiile trebuia să abordăm următoarele două aspecte: noi tehnologii și noi modele de cercetare. Pentru că dacă nu închizi prăpastia, rămâi exact unde suntem astăzi. Pe acest aspect vreau să mă axez. Am petrecut ultimii doi ani analizând, listând diferitele lucruri ce trebuiau făcute, așa încât am dezvoltat o nouă tehnologie. E software și hardware, care pot genera mii și mii de linii de celule stem genetic diferite, o matrice globală, în esență avatari pentru noi înșine. Am făcut asta pentru că suntem convinși că ne va permite să vedem potențialul, promisiunea, secvențierii întregului genom uman, dar făcând asta, ne va permite să facem teste clinice în laborator cu celule umane, nu celule animale, pentru a genera medicamente și tratamente mult mai eficiente, mai sigure, mai rapide și la un cost mult scăzut.

Să pun în perspectivă și în context. Acesta e un domeniu foarte nou. În 1998, celule stem embrionice umane au fost prima dată identificate și, după numai 9 ani, un grup de cercetători din Japonia au prelevat celule de piele și le-au reprogramat cu viruși foarte puternici să creeze un gen de celulă stem pluripotentă, numită celulă stem pluripotentă indusă sau cum le mai numim celule IPS. Acesta a fost un progres extraordinar. Deși nu sunt celule stem embrionice umane care rămân standardul ideal, sunt utile pentru modelarea bolilor și descoperirea posibilelor medicamente.

Cu câteva luni în urmă, în 2008, unul dintre cercetătorii noștri a luat celule de piele de la oameni bolnavi de ASL, numită în Marea Britanie boală neuro-motorie. Le-a transformat în celule IPS și apoi pe acestea le-a transformat în neuroni motori – care mureau din cauza bolii. Prin urmare a transformat o celulă sănătoasă într-o celulă bolnavă. A reprodus boala repetat în cutii Petri. Era extraordinar pentru că era prima dată când aveam un model al unei boli din celulele vii ale unui pacient. Urmărind desfășurarea bolii a descoperit că neuronii motori mureau in vivo într-un mod diferit de cel presupus anterior. Exista un alt tip de celulă care emitea o toxină și contribuia la moartea neuronilor motori, care n-a putut fi observată fără un model uman.

Ai putea spune că cercetătorii, încercând să înțeleagă cauza bolii fără să aibă modele de celule stem umane erau ca anchetatorii care ar încerca să descopere ce s-a întâmplat la prăbușirea unui avion fără să aibă cutia neagră sau registrul de zbor. Puteau specula despre ce s-a întâmplat, dar n-aveu niciun mijloc de-a ști ce a cauzat groaznicele evenimente. Celulele stem ne-au dat într-adevăr cutia neagră pentru boli, o fereastră fără precedent. E extraordinar, pentru că poți reproduce nenumărate boli în cutii Petri și poți vedea ce nu merge bine în comunicarea celulelor mult înainte de-a fi posibil să obsevi apariția simptomelor la pacient. Asta deschide posibilitatea care, sperăm, va deveni rutină în viitorul apropiat, de a folosi celule umane pentru testarea medicamentelor.

În prezent, felul în care testăm medicamentele e problematic. Un medicament eficient, ca să ajungă pe piață necesită în medie 13 ani – un singur medicament– cu un cost ascuns de 4 miliarde de dolari și doar 1% din medicamentele testate de fapt ajung pe piață. Nu v-ați imagina alte industrii care s-ar aventura în afaceri având astfel de cifre. E un model ineficient de business. E și mai cumplit ca model social considerând ceea ce ne costă pe noi toți. Deci felul cum dezvoltăm medicamentele acum e prin testarea compușilor potențiali. N-am avut modele cu celule umane, așa că am testat pe celule de șoareci sau alți cobai sau celule fabricate. Dar astea n-au caracteristicile bolilor pe care vrem să le vindecăm. Nu suntem șoareci și nu putem inoportuna un bolnav ca să extragem câteva celule din creier sau inimă ca să facem cercetări în laborator pentru un medicament în viitor. Dar acum, cu celule stem umane poți crea avatari, poți crea celule vii de neuroni motori, celule cardiace sau de ficat ș.a.m.d. și poți testa medicamente, compuși potențiali direct pe celulele pe care vrei să le vindeci. E absolut extraordinar acum. Știm de la bun început, din fazele incipiente ale evaluării, nu-i nevoie să așteptăm 13 ani să aducem un medicament pe piață doar să aflăm că n-are efect sau că dăunează oamenilor.

Dar nu e suficient să analizăm celulele de la un grup restrâns de oameni, pentru că trebuie să privim în ansamblu. Trebuie să avem o perspectivă mai largă. Priviți în jur. Suntem toți diferiți. O boală pe care aș putea să o am eu, Alzheimer sau Parkinson, m-ar afecta diferit pe mine decât pe unul dintre voi, iar dacă amândoi am avea Parkinson și amândoi am lua aceiași medicație, având un bagaj genetic diferit, am avea probabil un rezultat diferit. E posibil ca un medicament care a fost minunat pentru mine să fie ineficient pentru tine. Similar, un medicament care ție îţi face rău mie să nu-mi facă rău. Deşi evident, nu așa abordează industria farmaceutică dezvoltarea medicamentelor, deoarece, până în prezent, n-au avut mijloacele potrivite.

Trebuie să renunțăm la modelul unic potrivit pentru toți. Felul cum am conceput medicamentele a fost ca și cum ai cumpăra pantofi, nimeni nu te întreabă ce mărime porți, ori dacă-ți trebuie pentru dans sau alpinism. Îți spun: „Ei bine, ai picioare, ăștia-s pantofii.” Nu funcţionează pentru pantofi, iar corpurile noastre sunt mult mai complicate decât picioarele. Așa că trebuie să schimbăm metoda.

A existat un caz trist în ultima decadă. Un medicament bun, o clasă de medicamente, de fapt, în particular Vioxx, pentru cei ce suferă de dureri acute de artrită, medicamentul le-a salvat viața, dar, din nefericire, o parte din pacienți au suferit efecte secundare cardiace severe, iar pentru o parte din aceştia efectele secundare au fost fatale. Imaginați-vă un alt scenariu, în care am fi putut avea o gamă diversă de celule cardiace pe care să fi testat acest Vioxx în cutii Petri ca să aflăm dacă oamenii cu acest tip genetic, vor suferi efecte adverse cardiace, iar acest subgrup genetic, de aprox. 25.000, nu vor avea nici o problemă. Cei pentru care a fost eficient ar fi putut continua să ia medicamentul. Celor pentru care a fost un dezastru sau fatal nu li s-ar fi recomandat niciodată, iar rezultatul ar fi fost diferit pentru compania care a trebuit să retragă medicamentul.

Asta e teribil, şi ne-am gândit că pentru rezolvarea problemei, trebuie să luăm în considerare genetica, testele pe oameni, dar aici e o problemă fundamentală, deoarece liniile de celule stem, oricât de extraordinare ar fi, sunt doar linii, grupuri de celule, făcute artificial, rând pe rând, şi durează câteva luni. Nu se poate lucra la scară mare, iar când faci lucrurile de mână, chiar şi în cele mai bune laboratoare, ai variaţii de tehnică, şi dacă faci un medicament trebuie să ştii dacă aspirina pe care o iei din cutie luni e la fel cu cea pe care o scoţi din cutie miercuri. Am analizat şi am ajuns la concluzia că artizanatul e minunat în vestimentaţie, în panificaţie sau în meşteşuguri, dar artisanatul nu va funcţiona pentru celulele stem, aşa că va trebui să ne ocupăm de asta.

Chiar şi aşa, mai era un impediment major, care ne-a dus înapoi la cartografierea genomului uman, pentru că toţi suntem diferiţi. Ştim din secvenţierea genomului uman de acei A,C, G şi T care ne compun codul genetic. Acel cod însă, ADN-ul nostru, seamănă cu cifrele 1 şi 0 ale codului binar fără să avem un computer care să le poată citi. Ca şi cum am avea o aplicaţie fără un smartphone. Avem nevoie de o metodă prin care să introducem biologia în acele date, iar pentru asta ne trebuie un înlocuitor, un înlocuitor biologic, care ar putea cuprinde toată informaţia genetică, dar care să fie aranjat în aşa manieră încât să poată fi citit coroborat şi să formeze acest avatar incredibil. Trebuie să avem celule stem pentru toate subtipurile genetice care ne definesc.

Iată ce am construit. E o tehnologie robotică automatizată. Are capacitatea de a produce mii şi mii de linii de celule stem, condus de principii genetice. Are capacitatea imensă de procesare în paralel şi va schimba modul în care vor fi descoperite medicamentele. Cred că până la urmă vom dori să re-evaluăm medicamentele deja existente, conform acestor principii, toate medicamentele care există deja şi pe viitor veţi lua medicamente şi veţi face tratamente testate pentru efectele secundare pe toate celulele importante: pe celule ale creierului, inimii, ficatului.

Asta ne-a adus în pragul medicinei personalizate. E la îndemână acum. Pentru familia mea, fiul meu are diabet de tip I, care încă e o boală incurabilă, iar părinţii mi-au murit de inimă şi de cancer, dar cred că povestea mea vă este cunoscută, pentru că o versiune a ei e povestea voastră. La un moment dat, toţi sau oameni dragi nouă, devin pacienţi. De aceea cred că cercetarea celulelor stem e incredibil de importantă pentru noi toţi. Vă mulţumesc.

About Măriuţa Mihai Dan
Numele meu este Dan şi sunt programator PHP Am început acest blog în februarie 2012 împreuna cu verişoara mea Mădă, care acum este în America. Scopul a fost să cunoaştem oameni noi, să gasim alte persoane care împărtăşesc aceleaşi idei cu noi. Încerc să aduc cât mai mulţi editori pe PunctulTău şi să cresc traficul pe care îl avem. În prezent avem aproximativ 250 vizitatori/zi şi numărul este în creştere. Mă găsiti pe Facebook cu numele meu, pe twitter: mariutamihaidan, iar daca vreţi să intraţi in reţeaua mea de Linkedin username-ul este mariutamihaidan. Vă aştept!

Leave a comment

Your email address will not be published.

*