Empatia – descoperire senzationala

Empatia – descoperire senzationala
In creierul nostru exista o portiune care este formata de „neuronii oglinda” si se gasesc in lobul frontal sau lobul temporal. Modul in care acestia functioneaza, ne duce cu gandul la empatie.
Urmariti filmuletul pentru a intelege aceasta descoperire referitoare la empatie.

TRANSCRIPT TED.COM
Astazi vreau sa va vorbesc despre creierul uman, pe asta facem noi cercetare la Universitatea din California. Ganditi-va la problema asta pentru o secunda. Avem aici o halca de carne, cam de 1,4 kg, pe care o poti tine intr-o mana. Dar aceasta bucata de carne poate contempla imensitatea spatiului interstelar. Poate contempla sensul infinitului, poate pune intrebari despre sensul propriei existente si despre sensul lui Dumnezeu.

Iar acesta e cel mai uimitor lucru din lume. Este cel mai mare mister cu care se confrunta umanitatea: cum s-a ajuns aici? Ei bine, creierul, asa cum stiti, e format din neuroni. Ne uitam la neuroni aici. In creierul uman adult exista 100 de miliarde de neuroni. Si fiecare neuron creeaza intre 1.000 si 10.000 de contacte cu alti neuroni din creier. Si in functie de asta, oamenii au calculat ca numarul de permutari si combinatii a activitatii creierului este mai mare decat numarul de particule elementare din univers.

Deci, cum incercam sa studiem creierul? O abordare este sa ne uitam la pacienti care au avut leziuni in diferite parti ale creierului si sa studiem modificarile lor de comportament. Despre asta am vorbit la ultima conferinta TED. Astazi voi vorbi despre o abordare diferita. care consta in introducerea de electrozi in diferite parti ale creierului si inregistrarea activitatii celulelor individuale din creier. E o metoda de a trage cu urechea la activitatea celulelor nervoase din creier.

O descoperire care a fost facuta recent de catre cercetatori din Italia, din Parma, de catre Giacomo Rizzalotti si colegii lui, este un grup de neuroni numiti neuroni oglinda care se afla in partea din fata a creierului in lobii frontali. Se pare ca exista niste neuroni numiti neuroni obisnuiti de comanda motorie in partea din fata a creierului care sunt cunoscuti de peste 50 de ani. Acesti neuroni se vor activa cand o persoana executa o anumita actiune. De exemplu, daca fac asta si ma intind sa iau un mar, un neuron de comanda motorie din partea din fata a creierului se va activa. Daca ma intind si trag spre mine un obiect, un alt neuron se va activa, instruindu-ma sa trag acel obiect. Acesti neuroni sunt numiti neuroni de comanda motorie si sunt cunoscuti de foarte multa vreme,

Dar Rizzalotti a descoperit ca un subset din acesti neuroni, cam 20 la suta din ei, se vor activa si cand ma uit la altcineva care executa aceeasi actiune. Deci, avem aici un neuron care se activeaza cand ma intind si apuc ceva, dar se activeaza si cand ma uit la Joe intinzandu-se si apucand ceva. Iar acest lucru este cu adevarat uimitor. Pentru ca e ca si cum acest neuron adopta punctul de vedere al celeilalte persoane. Este ca si cum ar realiza o simulare intr-o realitate virtuala a actiunilor celeilalte persoane.

Deci, care este semnificatia acestor neuroni oglinda? In primul rand, ei trebuie sa fie implicati in lucruri cum ar fi imitatia si emularea. Pentru ca, pentru a imita actiuni complexe, este necesar ca propriul meu creier sa adopte punctul de vedere al celeilalte persoane. Deci, acesti neuroni sunt importanti pentru imitatie si emulare. Dar de ce este acest lucru important? Pai haideti sa aruncam o privire la urmatorul slide. Deci, cum imitam? De ce e imitatia importanta? Neuronii oglinda si imitatia, emularea.

Acum sa ne uitam la cultura, fenomenul de cultura umana, Daca ne intoarcem in timp intre 75.000 si 100.000 de ani in urma, sa ne uitam la evolutia umana. Se pare ca ceva foarte important s-a intamplat acum aproape 75.000 de ani. Si este vorba despre o aparatie subita si o raspandire rapida a unui numar de abilitati unice fiintelor umane cum ar fi folosirea uneltelor, folosirea focului, folosirea adaposturilor si bineinteles limbajul si abilitatea de a citi mintea altcuiva si de a interpreta comportamentul acelei persoane. Toate acestea s-au intamplat relativ rapid.

Chiar daca creierul uman a ajuns la marimea sa curenta cam acum 400.000 de ani, acum 100.000 de ani toate acestea s-au intamplat rapid. Iar eu afirm ca ce s-a intamplat a fost aparitia subita a unui sistem sofisticat de neuroni oglinda, care au permis oamenilor sa emuleze si sa imite actiunile altor oameni. Si atunci s-a intamplat ca o descoperire accidentala facuta de catre un membru al grupului, sa zicem folosirea focului, sau un anumit tip de unealta, care, in loc sa dispara, s-a raspandit rapid, orizontal, in randul populatiei, sau a fost transmisa vertical, de-a lungul generatiilor.

Si asta a facut evolutia, deodata, Lamarckiana, in loc de Darwiniana. Evolutia Darwiniana e lenta, are nevoie de sute de mii de ani. Pentru ca un urs polar sa dezvolte blana e nevoie de mii de generatii, poate 100.000 de ani. O fiinta umana, un copil, poate sa isi priveasca parintii omorand un urs polar, jupuindu-l si punandu-si pielea lui pe corpul lor, blana pe corp, si invatand asta intr-un singur pas. Ceea ce ursului polar i-a luat 100.000 de ani sa invete copilul poate invata in 5 minute, poate 10 minute. Si, odata invatata metoda, aceasta se raspandeste in proportie geometrica in populatie.

Acesta este baza. Imitatia abilitatilor complexe este ceea ce numim cultura si este fundamentul civilizatiei. Dar mai este inca un tip de neuron oglinda, care este implicat in ceva total diferit. Adica exista neuroni oglinda care, la fel ca neuronii oglinda pentru miscare, sunt neuroni oglinda pentru atingere. Cu alte cuvinte, daca cineva ma atinge, pe mana, un neuron din cortexul somatosenzorial din regiunea senzoriala a creierului se activeaza. Dar acelasi neuron, se va activa uneori chiar si atunci cand privesc o alta persoana fiind atinsa. Este deci empatizarea cu acea persoana care este atinsa.

Deci, majoritatea neuronilor se vor activa cand sunt atins in diferite locuri. Neuroni diferiti pentru locuri diferite. Dar o parte dintre ei se vor activa cand privesc o alta persoana care este atinsa in acelasi loc. Deci, avem din nou niste neuroni care joaca un rol in empatie. Acum ne punem intrebarea: daca ma uit la o alta persoana cum e atinsa, atunci de ce nu devin confuz si chiar sa simt acea senzatie de atingere doar privind pe altcineva fiind atins? Vreau sa spun ca empatizez cu persoana respectiva, insa nu simt cu adevarat atingerea. Pai asta se intampla din cauza ca avem receptori in piele, receptori de atingere si durere, care sunt conectati la creier si care spun sa nu te ingrijorezi, nu esti atins. Deci poti sa empatizezi cu cealalta persona dar nu o sa simti cu adevarat atingerea pentru ca altfel vei deveni confuz si zapacit.

Bun, deci exista un semnal de feedback care are precedenta in fata semnalului de la neuronul oglinda, impiedicandu-te sa simti atingerea in mod constient. Dar daca elimini bratul, daca pur si simplu imi anestizez bratul, imi faci o injectie in brat, si anesteziezi plexul brahial, iar bratul meu e amortit si nu mai exista nici un semnal venind de la el, daca acum ma uit la altcineva cand e atins, voi simti senzatia pe bratul meu. Cu alte cuvinte, am dizolvat bariera dintre mine si alte fiinte umane. De asta ii numesc neuroni Ghandi, sau neuroni de empatie. (Rasete)

Si nu spun asta intr-un sens abstract sau metaforic. Tot ce te separa pe tine de el, de cealalta persoana, este doar pielea. Daca elimini pielea, vei simti atingerea pe care o simte celalalta persoana in propriul creier, Ai dizolvat bariera dintre tine si restul fiintelor umane. Iar acest lucru, evident, este fundamentul unei mari parti a filosofiei Estice. Si anume ca nu exista un ‘eu’ independent, separat de restul fiintelor umane, inspectand lumea, inspectand alte persoane. Esti de fapt conectat, si nu doar pe Facebook sau pe internet, esti de fapt conectat chiar de proprii neuroni. Si chiar acum exista un lant de neuroni in aceasta incapere, vorbind unii cu altii. Si nu exista o diferentiere reala intre constiinta ta si constiinta altcuiva.

Si asta nu e vreo filosofie cu bla-bla. Reiese din simpla intelegere a neurostiintei. Deci avem un pacient cu un membru fantoma. Daca bratul a fost inlaturat si ai un brat fantoma si privesti pe altcineva fiind atins, vei simti atingerea pe bratul fantoma. Un lucru fascinant este ca, daca te doare membrul fantoma, il strangi de mana pe celalalt, faci un masaj mainii celeilalte persoane si asta va reduce durerea din bratul tau fantoma, aproape ca si cum neuronii ar obtine alinare doar uitandu-se la altcineva primind un masaj.
d7861554fe3381e
Si acum ne uitam la ultimul slide. De foarte mult timp oamenii au privit stiintele reale si cele umane in mod distinct. C.P. Snow vorbea de doua culturi: stiintele exacte pe de o parte, cele umane pe de alta, niciodata cele doua nu se vor intalni. Eu spun ca sistemul de neuroni oglinda sta la baza unui interfete, permitandu-ne sa ne gandim din nou la probleme cum ar fi constiinta, reprezentarea eu-ului, ce ne separa pe noi de alte fiinte umane, ce ne permite sa empatizam cu alte fiinte umane, si chiar lucruri cum ar fi aparitia culturii si civilizatiei, care sunt unice fiintelor umane. Multumesc. (Aplauze)

Leave a comment

Your email address will not be published.

*