January 22

Dr. Rareș Simu: despre vaccin

- Dr. Rares Simu, medic specialist in imunologie clinica si alergologie

Dr. Rareș Simu: despre vaccin

“Vaccinarea are efecte negative chiar si asupra unui sistem imunitar sanatos”

Toata lumea stie de vaccinare. Din copilarie si pana la batranete suntem somati, sistematic, sa ne lasam injectati. Contra gripei, a tetanosului, a hepatitei, contra… contra… Acceptata de medicina oficiala si mediatizata intens, de la o vreme, apar si semnele de avertisment legate de vaccinare. De obicei, se prezinta numai avantajele vaccinarii si se trec cu vederea sau se minimalizeaza efectele adverse ale vaccinurilor de orice fel. Chiar si printre medici, putini sunt cei care au in vedere aceste aspecte. Intrucat si in revista noastra s-a iscat o discutie pe aceasta tema, ne-am hotarat sa abordam problema vaccinurilor cu un specialist: d-l dr. Rares Simu, imunolog cu mare experienta in lumea virusilor.

“Fiecare pacient ar trebui examinat foarte bine inainte de vaccinare, ceea ce nu este posibil atunci cand se fac vaccinari pe “banda rulanta”

- Desi vaccinurile se bucura de o reputatie nepatata si au avut, de-a lungul timpului, o importanta de netagaduit pentru sanatatea omenirii, de la o vreme incoace eficienta lor este pusa la indoiala, chiar de catre specialisti. Dvs. in ce tabara sunteti?

- Sincer sa fiu, fac parte din categoria scepticilor, bazandu-ma pe o serie de informatii medicale si pe rezultatele cercetarilor specialistilor din lumea intreaga, care au observat ca nu intotdeauna un vaccin ne poate fi de folos, ci dimpotriva… De altfel, in practica medicala am intalnit numeroase cazuri in care vaccinurile au facut mai mult rau decat bine pacientilor.

- Sa incepem ca in abecedar. Cum actioneaza un vaccin asupra organismului uman?

- In esenta, vaccinarea influenteaza un sistem vital al organismului – sistemul imunitar. Acesta este implicat in organizarea rezistentei impotriva agresiunilor, atat din exteriorul, cat si din interiorul organismului. Atunci cand acesta este dereglat, apar afectiuni grave. Chiar una dintre bolile grave a carei frecventa este din ce in ce mai mare – cancerul – are printre cauze proasta functionare a sistemului imunitar. Mecanismul prin care actioneaza un vaccin este destul de usor de inteles. Se introduce in organism un microb (inactiv), un extract dintr-un microb sau o substanta care seamana ca structura cu un microb. Toate acestea produc o reactie imunitara de aparare, respectiv stimuleaza sistemul imunitar sa produca anticorpi, capabili sa distruga acel microb. Aceasta reactie ramane in memoria organismului, astfel incat, la urmatorul contact cu microbul respectiv, sistemul imunitar il recunoaste rapid si il elimina, fara sa mai apara boala, pe care acesta ar genera-o in mod normal. Trebuie sa remarcam insa doua aspecte importante. In primul rand, reactia de aparare este specifica – apare doar la microbul pentru care a fost creat vaccinul, nu si la alti microbi. In al doilea rand, vaccinarea este eficienta doar inainte de instalarea unei afectiuni, nu si dupa aceea!

- Nimic negativ pana acum. De unde ideea ca vaccinurile pot fi periculoase?

- Va voi explica imediat. Pentru producerea vaccinurilor, se utilizeaza medii de cultura cu embrioni de pui de gaina (din oua) sau cu celule provenite de la animale (de exemplu, creier de maimuta!). Tocmai aceste medii de cultura reprezinta un risc, pentru ca celulele respective nu se pot steriliza intotdeauna si, pe langa vaccin, se poate introduce in organism un microb potential daunator pentru om. Dupa unii cercetatori, chiar aceasta este originea bolii secolului – SIDA! Sa ne oprim putin si asupra principalelor contraindicatii ale vaccinarii, recomandate chiar de catre producatori: sensibilizarea sau alergia la unul dintre componentele vaccinului sau la mediul pe care a fost creat. O alta contraindicatie este reprezentata de o afectiune acuta, mai ales febrila, pe care pacientul o are in momentul vaccinarii. Aceasta stare nu este intotdeauna luata in seama si poate fi una dintre cauzele reactiilor postvaccinale. In acest sens, fiecare pacient ar trebui examinat foarte bine inainte de vaccinare, ceea ce nu este posibil atunci cand se fac vaccinari pe “banda rulanta”.

“La toti pacientii cu boli autoimune, vaccinarea este interzisa”

- Exista boli anumite care ridica probleme?

- Da, exista. Una din principalele contraindicatii ale vaccinarii o reprezinta prezenta unei boli autoimune. Aici este o mare problema. Bolile autoimune, printre care amintesc lupusul eritematos, sclerodermia, dermatomiozita, poliartrita reumatoida, tiroidita autoimuna, hepatitele autoimune, diabetul zaharat de tip I au o evolutie grava si sunt intotdeauna agravate de vaccinare. Atunci cand pacientul stie ca are o boala autoimuna, lucrurile sunt simple; daca medicul care face vaccinarea respecta protocolul si intreaba pacientul de eventuale boli cronice, poate sa opreasca administrarea vaccinului. Dar cand aceste boli nu sunt diagnosticate, apar adevaratele pericole ale vaccinarilor. Sunt multi pacienti care stiu ca au anumite probleme, urmeaza un tratament, dar medicul curant nu a diagnosticat boala autoimuna. Sa va dau cateva exemple din cazuistica personala. In ultimii ani, se prezinta la cabinet din ce in ce mai multe paciente care au anumite probleme: eruptii, dureri de cap, palpitatii, stari depresive sau probleme ginecologice, inclusiv sterilitate. Oricare din aceste probleme sunt tratate separat – fie de dermatolog, fie de psihiatru, fie de ginecolog. In cel mai bun caz, pacienta ajunge la endocrinolog, si acesta stabileste ca este o dereglare tiroidiana. Dincolo de acest diagnostic, sunt putini cei care cauta si cauza autoimuna a dereglarii tiroidiene, care este din ce in ce mai frecventa. Cel putin una din trei femei cu probleme de acest tip are, de fapt, o afectiune tiroidiana autoimuna. Mai mult, boala poate sa evolueze cu un nivel al hormonilor tiroidieni in limite normale, iar atunci nici macar medicul endocrinolog nu o poate diagnostica. La aceste paciente, orice vaccin (chiar si “banalul” vaccin antigripal) poate avea efecte foarte grave. Iata un exemplu concret in care vaccinarea este strict contraindicata si, totusi, ea se efectueaza!

Nu degeaba le e frica copiilor de injectii!

Am intalnit si pacienti cu probleme hepatice (transaminaze foarte crescute), dar la care nu se detecta nici un virus hepatitic. Acesti pacienti erau considerati bolnavi de steatoza hepatica. In momentul in care le recomandam anumite analize pentru etiologia autoimuna a hepatitei, la un procent important, acestea se dovedeau pozitive, deci aveau de fapt o hepatita cronica autoimuna. Vaccinarea poate avea urmari grave si la acesti pacienti, dar ei nici nu stiau ca ar putea avea o contraindicatie de vaccinare.
In majoritatea cazurilor, bolile autoimune se dezvolta in timp. Pacientii acuza diverse simptome care nu sunt sugestive pentru un diagnostic. Mai mult de jumatate din pacientii care s-au prezentat pentru o alergie (respiratorie sau cutanata) aveau de fapt o dereglare autoimuna care inca nu era total instalata, in consecinta fiind greu de diagnosticat. Acesti pacienti pot avea perioade cand nu se poate evidentia nici o anomalie autoimuna, urmate de perioade cand se evidentiaza aceste anomalii prin analize de sange. La toti acesti pacienti, vaccinarea este contraindicata; totusi, ei fac vaccinuri, in necunostinta de cauza.
Din aceste exemple putem trage doua concluzii. Exista din ce in ce mai multi pacienti cu diverse probleme de autoimunitate, care nu stiu de acestea si care nu ar trebui sa faca nici un fel de vaccin. A doua concluzie ar fi aceea ca nu trebuie facut un vaccin, doar daca nu exista contraindicatii, pentru ca o parte din acestea pot sa scape medicului! Vaccinarea trebuie facuta numai in functie de indicatii.

“In ultima perioada, nu se mai tine cont de indicatiile efectuarii unui vaccin, ci se merge pe vaccinarea in masa”

- In acest caz, de ce mai au loc aceste campanii de vaccinare, pe care le impune cu atata reclama Ministerul Sanatatii?

- Pur si simplu, pentru ca trebuie facute. Sunt bani multi in joc, sume uriase, poate si comisioane procentuale… In ultima perioada, nu se mai tine cont de indicatiile efectuarii unui vaccin, ci se merge pe vaccinarea in masa. Or, vaccinarea reprezinta o metoda de tratament profilactic si admistrarea ar trebui sa se faca, la fel ca la orice medicament, bazandu-se pe niste indicatii. De exemplu, un copil sau un tanar sanatos, fara alte probleme, nu are nevoie de nici un vaccin antigripal, pentru ca sistemul sau imunitar este capabil sa faca fata unei raceli. Indicatia, in acest caz, ar fi pentru cei care au imunitatea scazuta (persoanele varstnice sau cei care sufera de boli cronice), din motive care pot fi obiectivate prin analize.

- Se pare ca incidenta cazurilor de gripa este mai mare in randul persoanelor vaccinate antigripal. Cum de se intampla acest paradox?

- Vaccinul antigripal se prepara pe baza unor presupuneri. Printr-un studiu statistic, se aproximeaza care vor fi tulpinile de virusi ce s-ar putea dezvolta mai mult in viitorul sezon rece, si aceste tulpini sunt inglobate in vaccinul antigripal. Rezistenta organismului este asigurata doar la acele tipuri de virusi. Daca se dezvolta si alte tulpini virale (ceea ce este foarte probabil), acestea isi pot face “treaba”, chiar mai bine decat in absenta vaccinului. Aceasta este una dintre explicatiile pentru care, in fiecare an, numarul celor care fac viroze respiratorii este din ce in ce mai mare, chiar daca si dozele de vaccin antigripal utilizate sunt din ce in ce mai mari.

- La fel se intampla si in cazul vaccinurilor destinate exclusiv anumitor virusi, cum ar fi cel al hepatitei B sau HPV?

- Vaccinarea pentru virusul hepatitic B se face automat la toti nou nascutii, in maternitate. Aceasta vaccinare ar trebui sa se faca doar in cazuri bine indicate, la cei care sunt expusi unui risc mai mare de infectare cu virusul B, si nu la toata lumea, nicidecum la copii. Ca o paranteza, trebuie spus ca sub 20% din infectiile acute cu virus B se cronicizeaza, ceea ce inseamna ca o persoana cu un sistem imunitar echilibrat elimina virusul fara nici un vaccin.
La fel este cazul cu vaccinarea impotriva Human Papilloma Virus (HPV), care este intens mediatizata si se intentioneaza sa se introduca la toate fetitele, de la varsta de 11-12 ani. Este bine sa se stie ca nici in acest caz nu se respecta principiul indicatiei. Virusul este asociat cu cancerul de col uterin si de aceea vaccinul respectiv este prezentat ca un vaccin anticancer de col uterin. Nimic mai fals! In primul rand, acest virus reprezinta doar un factor de risc pentru cancerul de col uterin si nu cauza lui. Exista cazuri de cancer de col, in care nu s-a detectat prezenta acestui virus. In al doilea rand, procentul de evolutie spre cancer a unei infectii HPV este foarte mic, majoritatea infectiilor fiind eliminate intr-un interval de 2-3 ani, chiar in absenta oricarui tratament. Acesta este un alt argument in favoarea ideii ca un sistem imunitar echilibrat poate face fata si acestui tip de virus. Pe de alta parte, vaccinul contine doar cateva tipuri de HPV, cele mai frecvent asociate cu cancerul de col uterin. Dar exista zeci de tipuri de HPV si este posibil ca peste o vreme sa se descopere ca si alte tulpini ale virusului sunt asociate cu cancerul, si atunci va urma un nou vaccin, apoi un altul si altul… Pe de alta parte, infectia cu acest virus se transmite in principal pe cale sexuala. Este adevarat ca exista si alte posibilitati de contaminare, dar tipurile pentru care exista vaccinul se transmit mai ales pe cale sexuala. Or, nu este logic sa faci un asemenea vaccin la fetite care inca nu si-au inceput viata sexuala. Se presupune ca prin vaccin se obtine o imunitate pe termen lung, dar trebuie avut in vedere faptul ca vaccinul nu este utilizat de mult timp pe scara larga, deci nu se stie care va fi, de fapt, perioada pentru care asigura protectie. La fel a fost si cazul vaccinului impotriva hepatitei B. In momentul in care s-a utilizat pe scara larga, s-a constatat ca perioada de protectie nu este asa de lunga cum se preconiza. Si mai exista un neajuns. Vaccinarea are efecte negative si asupra unui sistem imunitar sanatos. Fiecare vaccin care este administrat reprezinta de fapt un stimul puternic pentru organism, pentru sistemul imunitar, in mod special. Dupa fiecare asemenea stimul, el face eforturi ca sa-si adapteze mecanismele de aparare la microbul respectiv. In momentul in care se face un alt vaccin, apare un nou stimul care actioneaza asupra imunitatii. Cu cat sunt mai multi asemenea stimuli si cu cat sunt administrati de la o varsta mai tanara, cand imunitatea nu este bine definitivata, cu atat creste riscul ca sistemul imunitar sa nu mai faca fata si sa cedeze. Pentru a face o comparatie plastica, putem spune ca lucrurile se petrec similar cu un material elastic care este supus constant unor socuri. La inceput, acest material face fata socurilor, dar daca acestea se tot repeta, isi pierde elesticitatea si chiar se poate rupe.

“Toate vaccinurile contin aluminiu si mercur, substante foarte daunatoare pentru organismul uman”

- Statisticile medicale ce spun? Justifica sau nu utilitatea vaccinurilor?

- In ultimii ani se constata in toate statisticile medicale o crestere alarmanta atat a bolilor alergice, cat si a bolilor autoimune si a cancerului. Din experienta personala pot spune ca in ultimul an, de exemplu, s-a triplat numarul de cazuri de cancer care vin la consultatie.

Mercur, aluminiu: intepatura e o gluma, pe langa efect

In cazul pacientilor cu alergii (atat alimentare cat si respiratorii) sau cu boli autoimune (tiroidita, lupus, poliartrita reumatoida, sclerodermie, sindrom antifosfolipidic), numarul lor este si mai mare. Medicii incearca sa explice aceste statistici prin factori de mediu (poluare), stres, alimentatie gresita etc. Sigur, toate acestea contribuie la declansarea bolilor, dar, in opinia mea, un rol important il au vaccinarile in exces. Prin vaccinare se obtine o reactie specifica “artificiala” din partea sistemului imunitar. Este ca si in cazul unui atlet de performanta care isi antreneaza doar un grup muscular. Sa zicem ca un aruncator cu sulita isi antreneaza doar muschii bratului cu care arunca sulita si, mai mult, isi si injecteaza in acestia niste substante (dopante) care sa-i creasca masa musculara. Sigur ca el va arunca foarte bine sulita cu mana respectiva, dar daca va trebui sa faca alt sport, in care sunt solicitati alti muschi, nu va putea face fata deloc. Mai mult, substantele pe care si le-a injectat in muschi se absorb in sange si au efecte negative asupra intregului organism. La fel se petrec lucrurile si in cazul vaccinarii. Se obtine rezistenta pentru boala respectiva, dar cand organismul trebuie sa faca fata unui alt microb, nu este pregatit. Mai mult, pot sa apara efecte negative asupra intregului organism – cazul bolilor alergice sau a bolilor autoimune. Si ca si cand raul n-ar fi destul de mare, in vaccin exista si substante legate de mediul de cultura, dar si substante necesare pentru stabilizarea si conservarea acestuia. Va pot exemplifica cu cateva date mai putin cunoscute, despre “istoria” gafelor din domeniul vaccinurilor. In 1954, dr. bacteriolog Eddy Bernice a descoperit virusuri simiene (de la maimuta) in vaccinul anti-polio inactivat (presupus a fi steril!) realizat de dr. Jonas Salk. Dr. John Martin, profesor de patologie la Universitatea California de Sud, a fost angajat in perioada 1976-1980 la Laboratorul de oncologie virala a Biroului de Stiinte Biologice al FDA (Agentia Federala a Medicamentelor) din SUA. In decursul activitatii sale acolo, a identificat ADN strain in vaccinul anti-polio, ceea ce sugera o contaminare serioasa. Mai tarziu, dr. Martin a constatat ca toate cele 11 maimute verzi africane (pe care se producea vaccinul anti-polio) prezentau un virus citomegalic simian. Cei care realizau vaccinul stiau acest lucru, dar Biroul de Stiinte Biologice a decis ca productia de vaccin contaminat sa continue. Dr. Martin a identificat anumite virusuri, numite “clandestine”, la pacientii cu sindromul oboselii cronice, descoperind ca unele dintre aceste virusuri clandestine isi au originea in tipul de virus citomegalic simian, al maimutelor verzi africane – virus despre care el atentionase ca este prezent in vaccinul anti-polio. In tot acest timp, fusesera vaccinati cateva milioane de copii!
Pe langa contaminarile virale sau bacteriene, vaccinurile contin si multe substante toxice, care se introduc pentru a preveni infectarea lor cu bacterii sau pentru a le creste performantele. Printre aceste substante se afla mercurul, formaldehida si aluminiul, substante foarte daunatoare pentru organismul uman, chiar si in doze mici. Se stie ca mercurul este toxic pentru sistemul nervos. In ultimii 10 ani, numarul de copii autisti a crescut de aproape cinci ori in SUA. Aceasta crestere brusca a survenit dupa introducerea vaccinului anti-varicela, pojar si rubeola, in 1975. Exista un caz celebru in SUA care a condus la un proces rasunator si care a fost urmat de cercetari amanuntite asupra toxicitatii vaccinurilor, multe dintre cele care se foloseau atunci fiind oprite de la comercializare. Unui copil i s-au administrat vaccinuri pentru 9 boli intr-o zi. Vaccinarea a fost urmata de instalarea autismului. Copilul primise o doza de mercur de 41 de ori mai mare decat cea care in mod normal poate afecta organismul!… O noua boala, numita miofasceita macrofagica, determina dureri in muschi, oase si articulatii. Toate persoanele cu aceasta boala au fost injectate cu vaccinuri care contineau aluminiu. Depozitele de aluminiu sunt capabile sa ramana ca reziduuri iritante in tesuturi si sa perturbe sistemul imunitar si sistemul nervos, pe tot parcursul vietii. Or, toate vaccinurile contin aluminiu si mercur. Aceste metale par sa joace un rol important si in etiologia bolii Alzheimer.

“Exista situatii cand vaccinarea este necesara si chiar obligatorie. Dar de aici si pana la “moda” vaccinarii, este cale lunga…”

- In concluzie, nu ne mai vaccinam niciodata de-acum inainte?

- Toate aceste date nu trebuie sa ne faca sa negam orice beneficiu al vaccinarii. Exista situatii cand vaccinarea este necesara si chiar obligatorie (antirabica sau antitetanos). Dar de aici si pana la “moda” vaccinarii, este cale lunga…
Totusi, cateva concluzii sunt necesare: * Atunci cand ne hotaram sa facem un vaccin, trebuie sa avem in primul rand in vedere indicatiile, sa stim daca ne este intr-adevar necesar acel vaccin sau nu. * Pasul urmator este reprezentat de contraindicatiile vaccinarii. Trebuie sa ne cunoastem foarte bine starea de sanatate si de aceea este salutar un control medical amanuntit, inainte de fiecare vaccin. * Este bine sa luam in calcul impactul negativ pe care fiecare nou vaccin il are asupra sistemului imunitar. Subliniez inca o data cresterea alarmanta a cazurilor de boli alergice, boli autoimune, cancere, care toate au ca punct comun dereglarea sistemului imunitar. Aceasta crestere este in directa corelatie cu numarul de vaccinuri administrate pe parcursul vietii. De aceea, este necesar sa evitam administrarea oricarui vaccin care nu este vital pentru sanatatea noastra. Aici ma refer la toate aceste vaccinuri de ultima ora, insuficient testate in timp (aprecierea efectelor pe o perioada indelungata), sau a caror eficienta este cel putin indoielnica (cazul vaccinului antigripal).

D-l dr. RARES SIMU poate fi contactat la Cabinetul “API ESTETIC”, str. C. A. Rosetti nr. 31, sector 2, Bucuresti, tel. 021/317.37.91, 0722/82.42.12

Acest interviu a fost luat de jurnalistul Florentin Popa, d-lui dr. Rares Simu, medic specialist in imunologie clinica si alergologie.

Category: Vaccinuri | Comments Off